Thursday, April 11, 2013

Martisor cu CARul... in Fagarasi

Dupa mai mult de o luna mi-am facut in sfarsit curaj sa postez fotografiile din tabara de alpinism de iarna organizata de Mihnea sub egida CAR pe Valea Sambetei in perioada 1 - 3 martie 2013. Au fost trei zile extraordinare si cu vreme buna si cu vreme rea in care am invatat multe despre mersul pe munte in conditii de iarna. Insa in primul rand am invatat ca muntele nu trebuie niciodata subestimat dar ca el rasplateste pe cei perseverenti.
Nu m-am putut abtine si am postat mai multe fotografii decat as fi vrut insa sper sa nu va plictisesc...

PROTAGONISTII

Marian
Mihnea
Ioana
Lilly
Dragos
Raluca
Adi
Oana
Mihaita si Alin
Alina
Adi
Sergey
Si... din pacate, spre rusinea mea, nu am nici o fotografie cu Andrei care a avut un rol important in tabara, fiind singurul care pe un vajgau "pizdetz" (vorba lui Sergey) a avut GPS cu track instalat si ne-a ghidat catre refugiul din Fereastra Mica a Sambetei in ziua de sambata.
Si... iar din pacate... nici cu Cristina nu am. Ei se vor regasi insa in poza de grup de la finalul acestei postari.
Nota: Serghey cu Cristina si cu "baietii din Mures" (Adi si Andrei) au ajuns abia vineri seara si ne-au insotit doar in zilele de sambata si duminica.

A! Si era sa uit de subsemnatul...

VINERI

Pe o vreme de vis cu un soare orbitor motanul cabanei ne-a urmarit cu privirea si ne-a multumit in gandul sau pentru resturile de mancare primite la micul dejun
In fata... tinta noastra, creasta... 
Ne avantam catre inaltimi!
Dar "seful" "expditiei" ne opreste avantul muncitoresc...
...si ne baga in sedinta tehnica... despre oprirea in pioleti, despre zapada, avalanse si altele despre care e bine sa stii cand mergi iarna pe munte.
Dupa ce am exersat oprirea cu pioletul ne avantam iarasi catre creasta... 
Coltul Balaceni  strajuieste semet in calea noastra ...
In urma... o patura de nori acopera Tara Fagarasului
Mihnea merge inainte si studiaza terenul. E "safe"! Ne cheama si pe noi si incepem...
Dry tooling la baza Coltului Balaceni.
Cu mihnea cap de coarda si Alin la filat.
Parca de nicaieri se starneste un vant naprasnic ce vesteste vreme rea...
Sub noi bulgarii de zapada formeaza un desen abstract
In dreapta, pe creasta, se vede cum vantul se inteteste...
Nori fug sprintari pe deasupra... Spectacol!
Incet incet se disperseaza norii si soarele se apropie de asfintit disaprand in spatele piramidelor albe
O ultima raza de lumina ne insoteste inapoi spre cabana unde povestim pana spre miezul noptii despre noduri, asigurari, regrupari si cate si mai cate. 

SAMBATA


Ziua cea mare! Ziua de urcat in creasta! Ne trezim devreme dar afara ninge viscolit. Si asteptam... si asteptam... prognozele ziceau ca pe la 12 va fi vreme buna. La 10 hotaram sa iesim si sa urcam spre creasta. Acelasi traseu ca si cu o zi inainte pana la un punct. Mihnea vrea sa iesim in creasta prin stanga coltului Balaceni si apoi sa urmam creasta pana la refugiu.

Din pacate, dupa o urcare de aproximativ 800m diferenta de nivel o placa de vant imensa ne determina sa ne intoarcem. 
Vantul mai spulbera norii din cand in cand insa ne dam seama ca in creasta e white-out.
Incet incet ne regrupam si coboram in traseul de ieri pana la baza coltului Balaceni.
Intr-un moment in care vantul a mai alungat norii vedem ca se poate urca prin Fereastra Mare
Mai discutam cu alti alpinisti care au reusit sa urce pana pe Vf. Slanina si sa mearga chiar spre Moldoveanu si hotaram sa incercam sa urcam si noi prin Fereastra Mare. E deja ora 16 si suntem destul de obositi din cauza urcusului anterior. Mihnea insa trage de noi. Urcarea pana in creasta a fost destul de dificila, cu o portiune ceva mai tehnica pe la baza unor bolovani. Vantul si ninsoarea au adunat multa zapada pe alocuri si riscul de avalansa a crescut. Mai mult, vizibilitatea era foarte scazuta. Noroc ca din cand in cand mai aparea o spartura in nori si ne puteam orienta. In creasta, white-out complet. Bajbaim putin pe Vf. Slanina si apoi, ghidati de GPSul lui Andrei coboram la refugiul din Fereastra Mica. Era aproape noapte cand am ajuns la refugiu. Fericiti am mancat si ne-am bagat la somn. Pe la ora 2, cand am iesit afara, luna plina strajuia semeata pe cerul senin senin. Se anunta inca o zi superba, la fel ca cea de vineri. 

DUMINICA


Rise and shine!
Un rasarit glorios...
Refugiul din Fereastra Mica a Sambetei
Planuri... in zare Vistea-Moldoveanu, acoperisul Romaniei.
Legati in coarda... mai mult pentru a invata...
Pauzele lungi si dese... prilejuri pentru a fotografia
Pe langa cornise, in bataia vantului
Ioana, pierduta parca in peisajul de vis
Aproape de Vf. Galasescu Mare
Urcam cu greu...
Bine... hai... nu era chiar asa de abrupt :)
Stam la coada sa urcam pe varf... 
Minunat! De pe Vf. Galasescu mare se vad spinarile Fagarasilor, Bucegilor, Pietrei Craiului, Iezerului...
Spre Moldoveanu... din pacate e deja ora 11 si nu mai avem cum sa ajungem la el...
Inca o privire peste creste...
Si ne intoarcem pe unde am venit.
Perspectiva inselatoare...
Forme sculptate de vant...
Binemeritata poza de grup
Pe marginea abruptului...
Refugiul inconjurat de vai si creste
O ultima sesiune de fotografiere de pe creasta
Alegem ruta de coborare prin Fereastra Mare
Lasam in urma "Materhornul Romaniei"
Ne cuprinde melancolia deja...
Insa ne dam seama ca Fagarasul va fi tot acolo asteptandu-ne, fie iarna, fie vara...
Si ca sa se inchida cercul... in locul motanului, la sosire ne-au asptetat cainii de la cabana. Nu, nu au mancat motanul! :)